Medicale
Inițierea Hipocratică
Postat de: Colectiv redacțional Elidor
30-09-2024
Blog-ul nostru
O colecție de articole
(Ordonate alfabetic dupa titlul articolului)
Am fost prima serie de studenti la IMF CAROL DAVILA care, dupa examenul de admitere, pentru a ne continua studiile universitarea fost necesar sa ne indeplinim datoria catre tara efectuand stagiul militar, termen redus, la Falticeni.
Dupa 9 luni de instructie militara, sustinuta, am putut spune ,,ADIO, ARME!” si sa reintram pe orbita profesionala, ca studenti la medicin.
Octombrie 1974, inceput de an universitar la IMF CAROL DAVILA, grupa 15, seria 1, a primit repartitie pentru Clinica medicala Spitalul Coltea. Am pasit cu timiditate si emotie in acest SPITAL TEMPLU, unde s-a scris istoria medicinii romanesti de peste doua secole.
Contactele cu colegii mai mari (anul III), care faceau semiologie medicala, au fost cordiale, insotite de zambete si strangeri de mana. Prima zi de spital s-a derulat ca o adevarata initiere hipocratica. Am intrat intr-un salon mare, luminos, cu mai multe paturi, unde colegii mei mai mari urmareau cu atentie explicatiile unui doctor cu o voce placuta, care descria pe indelete instrumentul fundamental de abord pentru fiecare pacient, de aici si de oriunde – ANAMNEZA.
Domnul doctor nu se supara cand era intrerupt si raspundea la toate intrebarile puse de colegii mei. Acest doctor deosebit era domnul profesor doctor Pompiliu Popescu, a carei imagine a ramas intiparita, reprezentand un magistru alaturi de studentii sai.
Va rog sa retineti!
Eram in prima zi de clinica medicala intr-un spital cu o reputatie europeana, in calitate de student, iar explicatiile domnului profesor Pompiliu Popescu erau atat de clare si evitente incat, spre surprinderea mea, am inteles tot ce explica Domnia sa. Acea zi a ramas in memoria mea ca o initiere hipocratica – act profesional sacru, insotindu-ma in intreaga mea activitate medicala. Acest instrument vital pentru medic si pacient primit din partea unui magistru a fost intotdeauna o punte care uneste medicul si pacientul, intr-un grup de lucru pentru salvarea vietii acestuia din urma.
Colegii isi amintesc cu nostalgie acea perioada, realizand importanta acesteia pentru viata noastra de viitori medici. Acele lectii practice la patul bolnavului ne-au oferit motivatii arhisuficiente pentru nenumaratele sacrificii pe care trebuia sa le facem, pentru realizarea unui profil profesional performant. Practica de vara, anul I si II, am facut-o la clinica medicala Coltea, unde am avut sansa unica de a fi alaturi de domnul profesor dr Ioan Alexandru, un clinician desavarsit, totdeauna alaturi de studenti. Anul III am facut semiologia la clinica medicala Coltea cu domnul prof dr Ionica Bruckner, un maestru dedicat studentilor, care l-au iubit si respectat.
Vom continua sa ne amintim anii frumosi din clinicile bucurestene, acolo unde se pregateau viitorii medici care isi puneau capul si sufletul in ecuatia luptei pentru sanatatea pacientilor.
Octombrie 1974, inceput de an universitar la IMF CAROL DAVILA, grupa 15, seria 1, a primit repartitie pentru Clinica medicala Spitalul Coltea. Am pasit cu timiditate si emotie in acest SPITAL TEMPLU, unde s-a scris istoria medicinii romanesti de peste doua secole.
Contactele cu colegii mai mari (anul III), care faceau semiologie medicala, au fost cordiale, insotite de zambete si strangeri de mana. Prima zi de spital s-a derulat ca o adevarata initiere hipocratica. Am intrat intr-un salon mare, luminos, cu mai multe paturi, unde colegii mei mai mari urmareau cu atentie explicatiile unui doctor cu o voce placuta, care descria pe indelete instrumentul fundamental de abord pentru fiecare pacient, de aici si de oriunde – ANAMNEZA.
Domnul doctor nu se supara cand era intrerupt si raspundea la toate intrebarile puse de colegii mei. Acest doctor deosebit era domnul profesor doctor Pompiliu Popescu, a carei imagine a ramas intiparita, reprezentand un magistru alaturi de studentii sai.
Va rog sa retineti!
Eram in prima zi de clinica medicala intr-un spital cu o reputatie europeana, in calitate de student, iar explicatiile domnului profesor Pompiliu Popescu erau atat de clare si evitente incat, spre surprinderea mea, am inteles tot ce explica Domnia sa. Acea zi a ramas in memoria mea ca o initiere hipocratica – act profesional sacru, insotindu-ma in intreaga mea activitate medicala. Acest instrument vital pentru medic si pacient primit din partea unui magistru a fost intotdeauna o punte care uneste medicul si pacientul, intr-un grup de lucru pentru salvarea vietii acestuia din urma.
Colegii isi amintesc cu nostalgie acea perioada, realizand importanta acesteia pentru viata noastra de viitori medici. Acele lectii practice la patul bolnavului ne-au oferit motivatii arhisuficiente pentru nenumaratele sacrificii pe care trebuia sa le facem, pentru realizarea unui profil profesional performant. Practica de vara, anul I si II, am facut-o la clinica medicala Coltea, unde am avut sansa unica de a fi alaturi de domnul profesor dr Ioan Alexandru, un clinician desavarsit, totdeauna alaturi de studenti. Anul III am facut semiologia la clinica medicala Coltea cu domnul prof dr Ionica Bruckner, un maestru dedicat studentilor, care l-au iubit si respectat.
Vom continua sa ne amintim anii frumosi din clinicile bucurestene, acolo unde se pregateau viitorii medici care isi puneau capul si sufletul in ecuatia luptei pentru sanatatea pacientilor.
