O colecție de articole

Măturicea are și alte denumiri populare: bucşan, călugărească, drob, grozamă, mătură verde, măturcea, sorbestru, umbra iepurelui.
Maturicea este o plantă originară din Europa, aclimatizată în America de Nord, Africa de Sud și în unele zone din Asia. În România face parte din flora spontană din zonele de deal (zona subalpină) sau este cultivată în parcuri ca arbust decorativ.
În tradiţia populară se fierbea în vin şi se aplica extern la diverse dureri caldă.
Sarothamus scoparius este un arbust de maxim 1,5 m înălţime, cu tulpina ramificată, cu ramuri subţiri și drepte, verzi, alipite de tulpină, frunzele sunt alterne și divizate în 3 foliole,florile au forma unor fluturași și sunt galben-aurii, fructul este o păstaie.
Arbustul înflorește în lunile mai sau iunie.
Măturicea conţine alcaloizii genistina, sparteina, sarotamnina, scoparozid, epinina, amine, saruri minerale, tanin, ulei volatil, scoparozid, flavonoizi, uleiuri volatile, fenoli.
Principalele calităţi ale plantei sunt de diuretic, hipertensiv, antiasmatic, antiinflamator, sparteina ajută la ameliorarea aritmiilor, la afecţiunile uterine pentru că ajută la oprirea hemoragiilor.
Se foloseşte la prepararea unor medicamente pentru afecţiunile cardiace.
În fitoterapie se folosesc vârfurile înflorite, florile proaspete sau ramurile tinere ce pot fi culese primăvara (februarie-martie) și toamna (octombrie-noiembrie). Este folosită în industria farmaceutică pentru extragerea sparteinei.
Se poate folosi la ameliorarea afecţiunilor cardiovasculare, aritmii, extrasistole, hemoragii uterine, nevroze cardiace, tahicardie.
Planta este interzisă persoanelor care suferă de diabet și se prepară doar farmaceutic.